Cum “I got lucky” cu internetul mobil


“Gaseste inspiratia in tot ce te inconjoara cu internetul mobil de la Orange!”
Asta cu gaseste inspiratia in tot ce te inconjoara e foarte adevarata.
Nu ca vreau eu sa par misogin sau altfel dar in femei sa nu te prea increzi in sensul lor de orientare in spatiu (cu exceptia fetelor de la cadastru care sa zicem ca se descurca).
Povestea mea e recenta, se intampla in vara trecuta in Istanbul cand eu cu nevasta mergem la dat ture in jurul mega-orasului care are populatia de “numai” 20 milioane de locuitori, si nu e ca New York-ul cu strazile paralele si perpendiculare in care oricare om de pe planeta reuseste sa se descurce sa ajunga la o anumita adresa.
Dupa ce am mers la toate atractiile turistice de care orice turist trebuie sa mearga, si sunt incluse in toate ofetele turistice, am zis sa vedem si noi ce e viata adevarata in Istanbul. am luat metroul am mai luat autobuz si am ajuns la Miniaturk, un loc splendid care iti prezinta toate atractiile turistice din Turcia in miniatura. Totul fain pana am ajuns sa mergem catre hotel. Pentru ca neam tot holbat prin magazine ca asa vroia nevasta sa vada ce au ei si nu avem noi, so intunecat.
A urmat un moment de “Cine vrea sa fie milionar” cu nevasta cum sa ajungem la hotel. Ea o pierdut la prima intrebare “Cum sa ajungem la autobul” cu tot cu suplimentele alea 3: 50-50, suna un prieten, si intreaba publicul. O venit randul meu sa ajung la scaunul cu milioane… raspunsul era simplu… mergi o suta de metrii in fata, la intersectie iei dreapta si undeva pe acolo trebuie sa fie statia. Reply`ul nevestii “Parca voi le stiti pe toate”.
Am ajuns in Taksim, unde am zis ca sunt sunt la mine acasa (dupa ce il vizitasem de 2 ori), dar macar stiu cum am ajuns acolo. Problema era ca ceasul imi arata 12:10, iar autobuzele se opresc la 12. Cool nu?
Nevasta direct: “Ui taxiu`. Hai sa mergem”. Mergem catre el, dar ajunge alt client si ne ia taxiul. Cum nici cu banii nu eram prea ok o intreb pe nevasta:
“Asa un jogging de seara merge?”
“Tu ai innebunit ma? tu nu vezi cat ii ceasu? si unde sa merem ca nu stim nimic pe aici”
“Stii ca acu o juma de an mai batut la cap sa imi iau un Nokia 1110 ca ii de vorbit si miam luat un Androit si dupa aia miai facut peri albi ca ui cati bani am dat pe un telefon? No, io am net pe el si am si harti, si am gatat topografia, stiu sa ajung unde vreau.”
Dupa o argumentare asa “puternica” nevasta baga pozitia ghiocelului si accepta sa o plimb noatea prin Istanbul.
Am scos din buzunar tilifonu. intru Maps, ii zic unde ne este hotelul, si asta imi zice 5 minute de mers. Ma uit urat la telefon, la care telefonul imi zice “Da` tu ai masina, nu?”. Schimb pe mers pe jos, se reconfigureaza 25 minute.
O iau pe nevasta de brat si incepem sa merem, la care zice “Daca ma duci la hotel in siguranta, you will get lucky!”.
Am ajuns mai repede cu 5 minute decat zicea telefonul initial, dar fara net mobil ne manca taximetristu banii. Cu ocazia asta am vazut marea Marmara pe timp de noapte luminata de iluminatul public si “I got Lucky” Smile
Nu este aceasta singura intamplare la care internetul mobil m-a scos din necaz, dar este una cu amintiri placute, iar acum mi-e cam greu sa stau fara internet pe telefon.