“Gaseste inspiratia in tot ce te inconjoara cu internetul
mobil de la Orange!”
Asta cu gaseste inspiratia in tot ce te inconjoara e foarte
adevarata.
Nu ca vreau eu sa par misogin sau altfel dar in femei sa nu
te prea increzi in sensul lor de orientare in spatiu (cu exceptia fetelor de la
cadastru care sa zicem ca se descurca).
Povestea mea e recenta, se intampla in vara trecuta in
Istanbul cand eu cu nevasta mergem la dat ture in jurul mega-orasului care are
populatia de “numai” 20 milioane de locuitori, si nu e ca New York-ul cu
strazile paralele si perpendiculare in care oricare om de pe planeta reuseste sa
se descurce sa ajunga la o anumita adresa.
Dupa ce am mers la toate atractiile turistice de care orice
turist trebuie sa mearga, si sunt incluse in toate ofetele turistice, am zis sa
vedem si noi ce e viata adevarata in Istanbul. am luat metroul am mai luat
autobuz si am ajuns la Miniaturk, un loc splendid care iti prezinta toate
atractiile turistice din Turcia in miniatura. Totul fain pana am ajuns sa mergem
catre hotel. Pentru ca neam tot holbat prin magazine ca asa vroia nevasta sa
vada ce au ei si nu avem noi, so intunecat.
A urmat un moment de “Cine vrea sa fie milionar” cu nevasta
cum sa ajungem la hotel. Ea o pierdut la prima intrebare “Cum sa ajungem la
autobul” cu tot cu suplimentele alea 3: 50-50, suna un prieten, si intreaba
publicul. O venit randul meu sa ajung la scaunul cu milioane… raspunsul era
simplu… mergi o suta de metrii in fata, la intersectie iei dreapta si undeva pe
acolo trebuie sa fie statia. Reply`ul nevestii “Parca voi le stiti pe
toate”.
Am ajuns in Taksim, unde am zis ca sunt sunt la mine acasa
(dupa ce il vizitasem de 2 ori), dar macar stiu cum am ajuns acolo. Problema era
ca ceasul imi arata 12:10, iar autobuzele se opresc la 12. Cool nu?
Nevasta direct: “Ui taxiu`. Hai sa mergem”. Mergem catre
el, dar ajunge alt client si ne ia taxiul. Cum nici cu banii nu eram prea ok o
intreb pe nevasta:
“Asa un jogging de seara merge?”
“Tu ai innebunit ma? tu nu vezi cat ii ceasu? si unde sa
merem ca nu stim nimic pe aici”
“Stii ca acu o juma de an mai batut la cap sa imi iau un
Nokia 1110 ca ii de vorbit si miam luat un Androit si dupa aia miai facut peri
albi ca ui cati bani am dat pe un telefon? No, io am net pe el si am si harti,
si am gatat topografia, stiu sa ajung unde vreau.”
Dupa o argumentare asa “puternica” nevasta baga pozitia
ghiocelului si accepta sa o plimb noatea prin Istanbul.
Am scos din buzunar tilifonu. intru Maps, ii zic unde ne
este hotelul, si asta imi zice 5 minute de mers. Ma uit urat la telefon, la care
telefonul imi zice “Da` tu ai masina, nu?”. Schimb pe mers pe jos, se
reconfigureaza 25 minute.
O iau pe nevasta de brat si incepem sa merem, la care zice
“Daca ma duci la hotel in siguranta, you will get lucky!”.
Am ajuns mai repede cu 5 minute decat zicea telefonul
initial, dar fara net mobil ne manca taximetristu banii. Cu ocazia asta am vazut
marea Marmara pe timp de noapte luminata de iluminatul public si “I got Lucky”
Nu este aceasta singura intamplare la care internetul mobil
m-a scos din necaz, dar este una cu amintiri placute, iar acum mi-e cam greu sa
stau fara internet pe telefon.